rad ochii de sufletul meu.

Daca in acest moment ar exista un individ care sa ma intrebe ce imi lipseste,cu siguranta si fara indoiala as raspunde ca imi e dor de o voce. Nu e o voce oarecare,e o voce care mie imi cutremura universul,care ma intelege,o voce care pe mine ma lasa fara cuvinte chiar daca ea pentru mine e muta. E o voce care ma intareste,o voce care indirect imi sopteste "o sa fi bine" atunci cand simt nevoia sa aud asta. Cateodata tind sa cred ca acea voce sunt eu,ca eu ma instrainez fata de ceilalti si singurul prieten al meu sunt eu,singura care ma intelege sunt eu. Si totusi e o voce pe care nu o aud,nici nu o vad. E o voce pe care doar o simt in permanenta,e inivizibila si nici nu are glas. O voce care mereu e prezenta sa ma intareasca in secunda in care cad si sa ma ignore in secunda in care ma ridic. Dar am pierdut-o... Unde e ? Ce s-a intamplat cu ea?E doar o simpla voce,dar pentru mine inseamna mult...mai ales acum.