Spune-mi ?

Departe de sistemul stelar,univers,galaxii,departe de lume,de oameni,de tine..dincolo de ganduri,conceptii,expresii,sentimente si priviri spune-mi ce vezi in mine? Spune-mi ce a venit, ce a plecat si ce a mai ramas din mine?.. Spune-mi ce vezi tu pentru ca eu vad ca e totul gol,vid si neutru,ca nu a mai ramas nimic.. Vad totul fara continut,fara fond,pustiu… Spune-mi ca dincolo de mincini exista si un adevar..Ca orice minciuna se agata si de un adevar,ca eu sunt agatata de acel adevar. Spune-mi ca sunt reala pentru ca ma simt atat de imperfecta si de plastic,pentru ca totul e atat de ireal si de neatins in jurul meu.. Spune-mi ca visele mele sunt pastrate intr-o cutiuta iar atunci cand ma voi trezi din acest cosmar monstrous se vor intoarce. Spune-mi ca ma pot schimba,ca pot vedea lumea cu alti ochi,ca lumea nu e atat de meschina,ca voi avea din nou puterea de a crede ca pot schimba lumea in bine. Spune-mi ca eu o sa-mi revin,ca o sa ma tratez,ca nu voi stagna si nu voi ramane blocata in acest stadiu.. Spune-mi ca acesta nu e ultimul nivel, ca nu e ultimul capitol din basm, ca nu e acesta finalul jocului,ca sunt mai puternica de atat,ca pot mai mult,ca voi putea rescrie un nou scenariu… Am un million de intrebari la care nu am nici un raspuns,am un million de temeri pe care nu le pot infrunta, milioane de intentii de a face totul o poveste ,milioane de indemnuri de a revenii la realitate.. Am ramas fara aer,m-am pierdut pe mine in acest univers vast,mi-am pierdut visele,armonia si fericirea. Spune-mi tu unde le regasesc? Unde ma voi regasi pe mine? Fiindca nu ma mai vad stand in aceleasi locuri cu aceasi persoana,fiindca am devenit inumana,de piatra, de neimblanzit,de neatins si fara mila..Ceva vreau sa schimb,vreau sa perfectionez si nu stiu de unde sa incep. Poate gandurile mele ma induc in eroare acum dar spune-mi de cate ori iti voi mai cere sfatul…? De cate ori iti voi mai cere optimisul de care am nevoie…? Spune-mi tu….Doamne?

Perfect.

Nu inteleg de ce tind mereu spre perfectiune cand nici macar eu nu ma pot integra la modul perfect. Nici nu exista asa ceva insa psihicul si ego-ul meu imi spun ca sunt perfecta pentru mine,nu trebuie sa fiu si pentru ceilalti. Deci nu am sa ma schimb pentru nimeni,sunt eu,eu si cu mine dar e deajuns. Sa fi perfect nu inseamna sa le poti face perfect pe toate,inseamna sa fi tu mandru de ceea ce faci, sa fi mandru de ceea ce esti si de persoanele din jurul tau care te considera perfect si nu incearca sa te schimbe fiindca si ei se mandresc cu tine asa cum esti. Mai pe scurt perfectiunea face parte din noi toti insa putine persoane realizeaza asta.
Multe persoane sunt nemultumite de mine insa eu ma mandresc cu mine asa cum sunt, am demnitate,am respect,am ambitie si cred asta ar trebui sa fie punct incepator in viata unei adolescente. Nu imi e greu sa recunosc atunci cand gresesc, pentru ca si greseala face parte din perfectiune, nu le poti sti chiar pe toate fara sa gresesti si fara sa experimentezi iar experienta presupune si un risc pe care ni-l asumam la un moment dat deoarece de multe ori greseala isi face aparitia.
Eu nu vreau sa schimb pe nimeni,eu nu vreau sa schimb trecutul,prezentul nici oamenii. Vreau sa fiu acceptata asa cum sunt si astept sa mi se ofere acelasi lucru sau cer prea mult?
Poate gresesc si eu poate nu sunt perfecta, nu am spus ca sunt perfecta pentru ceilalti insa sunt eu sin u ma voi schimba niciodata. Obisnuiesc sa spun ca ceea ce se dobandeste mental de-a cursul anilor nu se pierde niciodata.
Ceea ce e gresit la mine e ca nu am parte de perfectul pe care mi-l doresc si astfel sufletul meu este intr-o continua ruina. Cateodata asteptarea are limite,limitele au si cote maxime iar cotele maxime duc la distrugere psihica.
Deci cum sunt eu ?...Ce ma determina sa fiu asa?