Unde m-am pierdut ?

Ma simt din nou singura,ma simt neinteleasa de nimeni din jurul meu. Ma simt de piatra cand defapt sunt atat de moale incat lacrimez doar atunci cand iti aud numele. Asta e problema,numele tau.
Numele tau e gravat pe inima mea, in sufletul meu, mintea mea , gandul meu,visele mele..e peste tot, il vad peste tot, il aud peste tot pana si noaptea in somn, in cosmaruri aud ecouri..te vad,te aud,te ascult soptind tot ce as vrea sa aud si ce nu as vrea sa aud..
Vreau ca intr-o singura noapte sa dorm asa cum mi-am dorit,vreau ca o singura data sa nu mai mint ca am dormit cand defapt toata noaptea am privit luna si i-am povestit trairile si durerile mele,probabil ca e singura care a putut sa ma inteleaga,dar singura care nu a putut sa spuna nimic. Vreau ca intr-o dimineata sa ma trezesc cu zambetul pe buze spunand ca sunt bine chiar daca nu sunt,dar sa ma trezesc optimista ca e totul in regula chiar daca nu e. Vreau sa vad un nou soare rasarind in mine, in zambetul meu, ochii mei, vreau sa mai tin soarele in maini macar odata, vreau sa simta si el macar putin din ce simt eu.
Sau poate cer prea mult sa devin un dementor care sa se hraneasca cu fericirea altora si sa uite toate durerile?