I'm back, my old friend...

Sunt un regizor al propriului meu film, al propriilor mele stari , melancolii si depresii. Ma simt singura.. ascunsa intr-un spatiu..departe de realitate.. Ma simt confuza , prea incurcata , de neinteles ..Nu mai stiu ce e in capul meu, in mintea mea, in gandurile mele care sunt mereu dezorientate , ce se petrece cu mine , ce simt…
Sunt bulversata de o multime de sentimente pe care nu le mai recunosc si care ma indeamna sa fac lucruri pe care stiu ca apoi le voi regreta.. Macar e bine ca tot ce simt e doar preventiv..
Inca ma abtin sa nu fac nimic.. Dar nu stiu cat o sa mai pot tine.. Simt ca explodez.. ma simt degradata..in inima am ruine..ceva nu functioneaza..ceva e stricat..undeva.
Sti.. e relativ tot ce simt..deocamdata
As putea da cate o parte din mine cuiva..as putea sa impart milioane de bucatele din mine in momentul actual..Realizezi cata letargie exista in mine? Sau poate sunt prea serioasa..poate tind spre perfectiune dar nici nu ma obosesc sa incerc sa schimb ceva..
Simt cum timpul meu se scurge ca nisipul printre degete.. si trece vremea..trec secundele..minutele..orele..zilele..lunile..anii..si eu sunt intr-o continua schimbare dar in acelasi timp raman aceiasi..
Sunt intr-un decor necunoscut cu ganduri si idei diferite .. numai sentimentele , depresiile si starile haotice care se lupta cu mine raman la fel..
Persist atat de mult lucruri ireale…de neinteles..
Ma simt ca un rau care se revarsa .. care se transforma in ceva..ceva necunoscut ..ceva intunecat..inimaginabil de obscur..de neprecis..nedefinit..
Sunt atat de imprecisa.. si de dificila ca uneori nici eu nu ma inteleg..dar atat de multa iubire exista in mine..atat de multa pasiune...Atatea sentimente de nedefinit..de nedeslusit…fara sfarsit…