Ei.

I-am urmarit mereu la fiecare pas timp de ore,zile,luni,ani, se iubeau, erau de nedespartit,erau doua jumatati mai précis, doua jumatati gasite, insa certurile erau atat de profunde si dureroase incat uneori cand ii auzeam din camera de alaturi ma gandeam cum se pot suporta..Dar in doar cinci minute trecea totul ca vantul si se iubeau din nou, se auzeau viori,doine,canturi si descanturi de peste mari si tari..Doar o singura data am auzit usa trandindu-se,auzind plansete si tipete dar a fost deajuns cat sa rupa o lacrima si din mine. Realizezi ca traiam din iubirea lor? Ma bucuram, pentru ca eram un tablou care vedea iubirea si care auzea cele mai puternice focuri ale iubirii, eram un tablou care continua sa-i urmareasca tot timpul, uneori ma mir cum de nu si-au dat seama.. Oare de ce nu si-au dat seama?
Din cauza iubirii? Erau orbiti de iubire? Erau orbiti de lume? Erau izolati de toata lumea, erau izolati de tot ce spunea lumea…Si ca sa vezi lumea i-a despartit,universal nu a fost de partea lor…
Ca sa ma prezint sunt autorul care i-a vazut si care la iubit pe el dar am trait in umbra doar pentru a simti cum imi emana si mie putina iubire, am rapit putina iubire din cea pe care ei i-a dat-o. Dar ea era atat de egoista incat vroia ca totul sa fie al ei… insa din pacate nici macar timpul nu era de partea ei..
I-as fi urmarit decenii,secole,milenii,ere…Era deajuns doar sa le vad iubirea, nu aveam eu nevoie de nimic pentru ca oricum era ceva interzis… Era ca si cum as fi fost acolo.. Ca si cum traiam si eu cu ei…
Sunt autorul care a simtit iubirea din spatele peretilor.