Oare tu stii?

Nu e prima oara cand ma intorc,nu e prima oara cand se termina totul si nu e prima data cand imi doresc sa reinceapa totul. Acum insa m-am saturat,spune tu ce ne-a mai ramas? Timpul? Departarea? Stiu ca sufletul tau e lipit de al meu,crede-ma la fel este si al meu dar ce mai pot sa schimb cand ne despart miile de kilometri,cand ne despart minciunile si cuvintele spuse la momentul nepotrivit?.. Spune-mi ce sa mai fac,pentru ca am murit de un million de ori si m-am trezit la realitate de un milliard de ori. M-am saturat sa ma trezesc singura intr-o lume atat de avida si fara scrupule. Eu dragul meu ti-am fost alaturi si la bine si la greu dar tu iubitule nu ai stiut,nu ai stiut niciodata sa pui cu adevarat pret pe adevarata mea valoare.
Deci spune-mi unde sa ma intorc? Unde sa ma intorc plina de ura, cum sa mai fac fata lumii singura?Unde sa ma intorc cand realizez ca ne-am pierdut lumea,ne-am pierdut pe noi,am pierdut totul,dar tu sti ca iubesc sa traiesc in minciuna,ca iubesc minciuna ta care a devenit atat de reala si adevarata.Vreau sa cred ca tu inca esti prezent in tot ceea ce simt, ce cred,ce vad,ce gandesc eu.Singurul raspuns pe care vreau sa il stiu..
Tu sti ca acum am lumea mea neagra,monotona si plina de ura deci spune-mi de cate ori o sa mai mor? De cate ori o sa ma mai trezesc din moartea clinica pe care mi-o oferi mereu? ..Ma deterioreaza sa stii,m-am saturat.

Unde m-am pierdut ?

Ma simt din nou singura,ma simt neinteleasa de nimeni din jurul meu. Ma simt de piatra cand defapt sunt atat de moale incat lacrimez doar atunci cand iti aud numele. Asta e problema,numele tau.
Numele tau e gravat pe inima mea, in sufletul meu, mintea mea , gandul meu,visele mele..e peste tot, il vad peste tot, il aud peste tot pana si noaptea in somn, in cosmaruri aud ecouri..te vad,te aud,te ascult soptind tot ce as vrea sa aud si ce nu as vrea sa aud..
Vreau ca intr-o singura noapte sa dorm asa cum mi-am dorit,vreau ca o singura data sa nu mai mint ca am dormit cand defapt toata noaptea am privit luna si i-am povestit trairile si durerile mele,probabil ca e singura care a putut sa ma inteleaga,dar singura care nu a putut sa spuna nimic. Vreau ca intr-o dimineata sa ma trezesc cu zambetul pe buze spunand ca sunt bine chiar daca nu sunt,dar sa ma trezesc optimista ca e totul in regula chiar daca nu e. Vreau sa vad un nou soare rasarind in mine, in zambetul meu, ochii mei, vreau sa mai tin soarele in maini macar odata, vreau sa simta si el macar putin din ce simt eu.
Sau poate cer prea mult sa devin un dementor care sa se hraneasca cu fericirea altora si sa uite toate durerile?

Revelatia mea...

Azi noapte am avut o revelatie asupra mintii mele.. Vreau sa provoc cea mai imensa si dureroasa revolutie, vreau mai mult de atat, vreau sa provoc un razboi, un razboi interminabil, un razboi spre bine, spre pace si liniste.. Vreau sa convoc pe campul de lupta toti oamenii acestei revelatii iar in ofensiva sa fie toate sufletele oamenilor..
Vreau sa vad cum lupta pentru sufletele lor, sa le salveze , sa le primeasca inapoi. Vreau sa vad asta! Te intrebi de ce oamenii nu au suflet? De ce? De ce? De la iubire, de la prea multa iubire.. o iubire inconsumbabila, interminabila,cumplita, devastatoare…
Eu mi-am pierdut sufletul, eu m-am pierdut pe mine, m-am pierdut in spatiu,m-am pierdut in universul vast si infinit insa numai iubirea nu mi-am pierdut, numai ea a ramas intiparita in suflet., a ramas captiva, blocata in mine si nu mai vrea sa iasa, nu mai gaseste cheia portii pentru ca e inghitita demult..
Eu am avut sufletul meu in maini la fel si destinul dar l-am pierdut,defapt nu l-am pierdut, l-am daruit eu fara sa ma asigur de riscul pe care il fac, acela de a nu-l mai putea recupera. Daca eu sunt asa? Imagineaza-ti cata lume e fara suflet si cate personae au mai mult de doua suflete.. Ce ramane in spatele acestei tragedii? Durere, rautate,venin,cruzime,ferocitate,egoism…